"Vreau si eu in RATB-ul ASTA!" sau "Sa moara si capra vecinului"

Din cauza faptului care este si ca urmare a pozitiei de angajat pe care o detin, sunt nevoit in fiecare dimineata sa imi misc posteriorul catre zona in care prestez munci in folosul companiei. Zona care nu este chiar aproape de locul unde locuiesc si trebuie sa ma folosesc de "serviciile" RATB-ului pe o distanta de 2 statii {dupa aia folosesc metroul}. Si astfel, aproape in fiecare dimineata, am ocazia sa vad cate un romanas intrat in Europa {dreaq stie pe unde a intrat, ca la usa din fata nu i-ar fi dat drumul}, care vrea si el sa urce fix in autobuzul in care sunt si eu. In care autobuz e imposibil sa arunci un ac si sa il vezi cazand pe podea, din cauza masei compacte de oameni. Dar omuletul e persistent, se agita, da maini, impinge si vocifereaza sanatos, ba chiar are tupeul sa zica "Si cica asa intram in Europa".
Da bine mai dobitocule, daca vrei Europa, invata intai respectul si logica. Ti se pare normal ca 100 de oameni sa stea 1 minut sau doua in plus in frig, doar pentru ca tu nu vrei sa urci in urmatorul autobuz care se vede la 100 de metri in spate ? Sau faza cu "sa moara si capra vecinului" e motto-ul dupa care iti ghidezi traiul zilnic ?
Sincer nu inteleg acest tip de comportament. Si ce inteleg si mai putin, este tupeul cu care tot el vocifereaza, tot el reproseaza o ciudata lipsa de respect pe care doar el o vede. Din pacate indivizi ca el sunt mii, si nu se observa doar la urcarea in RATB-uri, ci si in metrouri. Ce m-a lasat intr-o dimineata aproape mut de uimire, a fost ca la Unirii, erau indivizi care stateau in usa la metrou, nepermitand inchiderea usilor, desi au fost 2 anunturi ca urmatorul metrou asteapta sa intre in statie si chiar era acolo metroul, i se vedeau luminile. Dar acei indivizi continuau sa stea in usi. Atata prostie pe neuron nu am mai vazut.
Si asa intr-un final, stau si meditez la faptul ca oricum ceea ce scriu eu aici e degeaba, ca acele fiinte oricum nu sunt in stare sa citeasca si vor continua sa imi strice diminetile, zi de zi. Dar macar am urlat si eu in pustie, sa ma racoresc.