Copii spun lucruri trasnite

- Ce este curcubeul?
- Curcubeul este ceva la care să te uiti, nu ceva pe care să-l întelegi cu adevărat.

Exercitiu de inspiratie

"- Când păsesti cu hotărâre de-a lungul drumului tău, vei găsi o poartă cu o frază scrisă deasupra, spune maestrul. Întoarce-te la mine si spune-mi ce zice acea frază.
Discipolul se dăruieste căutării trup si suflet, si într-o zi întâlneste din întâmplare acea poartă si atunci se întoarce la maestru.
- Fraza scrisă era: Asta e imposibil.
- Era scris pe un zid sau pe o poartă? întreabă maestrul.
- Pe o poartă.
- Bine, atunci, pune mâna pe ivăr si deschide-o.
Discipolul se supuse. Din moment ce fraza era scrisă pe o poartă, ea se deschise ca orice poartă normală. Cu poarta complet deschisă, el nu mai putea vedea fraza – si merse înainte."
(Paulo Coelho)

nuff said.

"Vreau si eu in RATB-ul ASTA!" sau "Sa moara si capra vecinului"

Din cauza faptului care este si ca urmare a pozitiei de angajat pe care o detin, sunt nevoit in fiecare dimineata sa imi misc posteriorul catre zona in care prestez munci in folosul companiei. Zona care nu este chiar aproape de locul unde locuiesc si trebuie sa ma folosesc de "serviciile" RATB-ului pe o distanta de 2 statii {dupa aia folosesc metroul}. Si astfel, aproape in fiecare dimineata, am ocazia sa vad cate un romanas intrat in Europa {dreaq stie pe unde a intrat, ca la usa din fata nu i-ar fi dat drumul}, care vrea si el sa urce fix in autobuzul in care sunt si eu. In care autobuz e imposibil sa arunci un ac si sa il vezi cazand pe podea, din cauza masei compacte de oameni. Dar omuletul e persistent, se agita, da maini, impinge si vocifereaza sanatos, ba chiar are tupeul sa zica "Si cica asa intram in Europa".
Da bine mai dobitocule, daca vrei Europa, invata intai respectul si logica. Ti se pare normal ca 100 de oameni sa stea 1 minut sau doua in plus in frig, doar pentru ca tu nu vrei sa urci in urmatorul autobuz care se vede la 100 de metri in spate ? Sau faza cu "sa moara si capra vecinului" e motto-ul dupa care iti ghidezi traiul zilnic ?
Sincer nu inteleg acest tip de comportament. Si ce inteleg si mai putin, este tupeul cu care tot el vocifereaza, tot el reproseaza o ciudata lipsa de respect pe care doar el o vede. Din pacate indivizi ca el sunt mii, si nu se observa doar la urcarea in RATB-uri, ci si in metrouri. Ce m-a lasat intr-o dimineata aproape mut de uimire, a fost ca la Unirii, erau indivizi care stateau in usa la metrou, nepermitand inchiderea usilor, desi au fost 2 anunturi ca urmatorul metrou asteapta sa intre in statie si chiar era acolo metroul, i se vedeau luminile. Dar acei indivizi continuau sa stea in usi. Atata prostie pe neuron nu am mai vazut.
Si asa intr-un final, stau si meditez la faptul ca oricum ceea ce scriu eu aici e degeaba, ca acele fiinte oricum nu sunt in stare sa citeasca si vor continua sa imi strice diminetile, zi de zi. Dar macar am urlat si eu in pustie, sa ma racoresc.

Un an nou ... oare ?

Manat de interese meschine {ma caracterizeaza, tot ce fac e din cauza lor[a se observa lait-motivul]}, printre care as putea sa mentionez dorinta de a scapa de plictiseala si de a imi dezmorti dejtele si materia cenusie (putina, dar buna si aia), m-am hotarat sa mai scriu ceva p'aci. Nu de altceva, dar bate grav vantul, scaieti uscati se rostogolesc si "Blogger.com nu poate fi contactat." Ce-ai bre ? Despre ce voiam sa scriu ?
Asa. Mi-am adus aminte {materie cenusie putina, ce sa-i faci ? [si am folosit si acolade, ceea ce il va face pe gogu sa se enerveze teribil, deoarece avea impresia ca are cele mai cul paranteze ever](si uite ca am facut paranteze in paranteze si de trei tipuri, omgwtflol}}. Deci ideea era despre cum ca am fi intr-un an nou. Unde e anul asta nou ? Nu simt nimic schimbat, aceleasi feţe obosite peste tot, acelaşi sictir pe vânzătoarea de la magazin când îi cer o pâine, aceiaşi pensionari pe care tot îi caută moartea acasă de dimineaţă şi ei sunt la cumpărături, aglomerând degeaba RATB-urile şi metrourile . Propun ca urmare să se facă anul de 3650 de zile, pentru a putea fi observată schimbarea anului şi în oameni. Eventual, schimbarea oamenilor cu totul.
Şi pentru că e cul, trendi şi la modă, ia să mă laud cu ce vreau eu de la 2008. Vreau să ascult mai multă muzică, vreau să citesc măcar o carte {de ochii lumii}, vreau să vizitez un oraş în care nu am mai fost {cred ca voi alege Sibiul}, vreau să ma îngraş cu vreo 5 kile, vreau să imi las venele să crească lungi {nu le mai tai}, vreau să imi scot o măsea, şi neaparat, vreau ca Pamela Anderson să işi pună iar silicoane.

Incheiere: Ati urmarit un post la deruta, determinat de lipsa crunta de chestii interesante pe cele doua monitoare din fata mea.

Keyboard not detected ...

Si uite asa, manat de interese meschine, m`am hotarat sa imi fac 
si eu blog. Tot broscoiu' are asa ceva, e plin internetul de bloage, care de care mai interesant si mai laudat. La urma urmei, e un pas inainte, un real progres al omenirii. Cand eram noi copii, aveam jurnale, unde scriam si noi ce ne trecea prin mintea inca zapacita de momentul propriei nasteri. Acum orice copilas de 10 ani te intreaba daca stii sa folosesti coade la câsâ. Iar daca te uiti urat la el, imediat te catalogheaza : "noob".
Si uite asa, dintr-o data te simti batran, simti ca a trecut pe langa tine enorm de mult timp, vara trecuta ti se pare o povestire epica, din vremuri de mult apuse, Revelionul trecut il vezi deja cu efecte cinematografice de film de epoca, simti ca totul pleaca si in acelasi timp vine altceva, mai nou, mai inovativ, iar tu te simti din ce in ce mai depasit.
Zilele trecute mi-au cazut ochii din intamplare pe o oferta de angajare. Se cauta programator PhP, MySQL, CSS, JavaScript si ASP.net. Nu cate un programator pentru fiecare din aceste limbaje. Un programator pentru TOATE aceste limbaje. Si stateam si cugetam in sinea mea, cat timp de pregatire ai nevoie pentru a studia aceste limbaje, mi-a trecut prin minte si faptul ca in nici o facultate din Romania nu se predau limbajele astea, iar o diploma recunoscuta international, obtinuta la vreo institutie de profil din Romania, pentru specializarea in aceste limbaje, nu exista. Dar totusi firmele noastre cer asa ceva. Si nu e un singur anunt. O simpla cautare pe Gugăl mi-a adus sub ochi zeci de astfel de anunturi. Si dintr-o data te simti si mai depasit. Te gandesti cu tristete la sistemul educational roman, si stai si te gandesti daca se merita sa incepi sa iti creezi un viitor aici, sau sa inchizi ochii si sa fugi departe, peste mari si tari, unde sa le poti oferi un viitor urmasilor tai.
Si daca ai vrea sa afli raspunsul la aceasta intrebare, cauti iar pe Gugăl. Si gasesti ca 88% din romani ar vrea sa plece in strainatate. Si stai putin si te gandesti, si iti dai seama ca nu doar populatia urbana a patriei vrea sa dea bir cu fugitii, ci chiar si taranii, temelia tarii cum ii spunea candva un mare voievod. Si cine mai vrea sa ramana ? NIMENI ! Ceilalti 12% sunt nebunii din spitale, batranii de peste 70 de ani, invalizii, si puscariasii. Cei care nu au sansa de a alege.
Si cand realizezi enormitatea intregii povesti, iti doresti sa inveti programare, si sa devii programator pentru web, urmand sa iti petreci viata intr-un birou patrat, bine luminat de neoane, la confortul aerului conditionat, cu o leafa aproape occidentala, si sa creezi noi si noi bloage, din ce in ce mai multe locuri de depozitat informatie inutila.