Hellgate: London - Review

Initializing ...

Intr-o perioada in care am vrut o pauza de EVE-Online, si colegul de apartament tocmai a pus mana pe un DVD original cu Hellgate: London, m-am decis sa ii fac un run, sa vad ce stie jocul. Ca o concluzie din start, dupa primele 2 ore de joc: FAILED! Dar sa o luam incetisor.
Dupa aproximativ 10 logo-uri de introducere(cred ca mai trebuiu la Coca-Cola si Marlboro si erau toate), ti se arunca in fata un intro-movie. Intro-movie care e lucrat binisor, destul de placut ochiului. Prinzi oarecare idei despre cam care e world-set-ul si cam cu ce te vei da prin joc. Bun. Apoi te invita sa iti faci un caracter, destul de personalizabil, din cele 6 clase disponibile. Care de fapt duc la doar 3 tipuri diferite de play-style, fiind grupate cate doua cate doua. Varianta A: blademaster sau defender, varianta B: marksman sau engineer, varianta C: evoker sau summoner. Cum nu ma dau in vant dupa barbari prin RPG-uri, am ales Marksman. L-am facut sa arate ca un al doilea Rambo, si am dat create.

"Pe ei, pe mama lor !!!"

Si intru eu in joc, si imi vad caracterul intr-un back-alley, gata de macel. Vedere din spate a caracterului, cu miscarile camerei foarte intuitive, control "WASD" si [exclamatie de uimire] "Am zoom de la bird-eye view pana la first person view". Din moment ce eram puscas, am lasat first person, si am inceput sa il joc ca pe Quake. Omor eu ceva zombies, dau de un NPC "Murmur", care incearca sa "vorbeasca" cu mine. [Oftat de dezamagire] "Asta e dialog? Nici daca beau 2 kile de vodca si ma uit in oglinda, nu reusesc un monolog atat de patetic". Noroc de quest-tracker-ul din dreapta jos, care iti explica in 3-4 cuvinte ce trebuie sa faci de fapt. Gasit al doilea NPC, apasat "Accept" instant, mers mai departe. Ajung in prima statie. Fug spre primul NPC cu semn de exclamare sperand sa vad un quest-offer mai placut ochiului. [Al doilea oftat de dezamagire] Acelasi monolog dezlanat, aproape imposibil de citit. Concluzia a inceput sa se formeze destul de clar, desi aveam mai putin de o ora de joc. Story-ul jocului nu e un motiv care sa te indemne sa il joci. Nu ai nici o idee cine esti si de ce te afli acolo. Nu stii ce s-a intamplat, de ce e Londra plina de undeazi si demoni, nu stii ce treaba au indivizii de prin statii, si nici de ce nu sunt facute praf statiile, din moment ce tot restul orasului e doar ruine.

"Hai sa il termin totusi"

Dupa ce am ajuns pe la level 10, si am vazut TOT ce poate oferi jocul, singurul lucru care m-a indemnat sa il termin a fost speranta unui final epic, o batalie imensa in care demonii si-o iau peste bot rau de tot si se retrag in Iad, unde le e locul. Nu am gasit alte surse de motivare. Oh, uitai sa mentionez ca dupa ce am facut level 7 cu marksmanu, a inceput sa imi placa subit o alta clasa, si anume evokerul. Asa ca mi-am facut o gajika, evokeritza, cu care am avut impresia ca am jucat pe easy mode. Majoritatea skillurilor sunt de aoe (Area of Effect), si cum mobii in joc au prostul obicei de a veni in gashka, gajika mea facea ravagii. Spre final era deja boring de easy, avand un skill care dadea stun si avea cooldown de 1 secunda, si astfel, la prima lovitura pe care o incasa mobul, acolo ramanea pana murea, in caz ca nu murea instant.

"OMG, I've got armorz"

Nu se poate sa trec peste joc si sa nu spun nimic despre iteme, deoarece sunt cam singurul goal al jocului. Itemele sunt facute chiar foarte ok, pe 5 grade de raritate, albe (basics), verzi (enhanced), albastre (rare), portocalii (legendary, pica f greu) si galbene (Unique, mi-a picat unul singur, la bossul de final). Sunt multe de zis despre iteme, in afara de clasificarea lor. De exemplu, fiecare item apare pe erou putin diferit fata de cum e in inventory, insa iti modifica aspectul caracterulului total. Am patit sa schimb un belt, si caracterul sa isi schimbe toata tonalitatea culorilor de pe iteme, de la un rosu inchis cu gri, la un mov cu bej. Totusi, cele mai impresionante vizual raman itemele de pe Blademaster/Defender. De asemenea, itemele au un grad foarte mare de specializare, facute pentru fiecare clasa in parte. In nici un caz nu vei avea voie sa pui o sabie in mana unui marksman sau o mitraliera in mana unui evoker. [huiduieli din tribuna]
De asemenea, un alt lucru care separa clasele, sunt skillurile. Spun separa, dar de fapt nu prea fac asta, deoarece clasele inrudite (de ex: blademaster - defender) au destul de multe skilluri comune. Specializarea claselor este dusa la extrem, posibilitatea realizarii unui set de iteme care sa modifice radical un caracter lipsind cu desavarsire. Nu va asteptati sa faceti vreun defender care sa dea damage, vreun marksman care sa tankeze, etc. "Asa te-ai nascut, asa ramai, esti prost, stai jos, ai nota 3". [alte huiduieli din tribuna].

"Is it over? Am I dead ?"

Si incet, incet, pe parcusul a aproximativ 40 de ore de gameplay, am reusit sa ajung la final. Care final te lasa la fel de rece ca si inceputul, ai impresia ca ai jucat 2-3 zile degeaba, nu ai inteles nimic din ce s-a intamplat, care e inceputul si care e sfarsitul povestii, de ce s-au intamplat toate evenimentele din joc. Ce merita din final sunt cateva filmulete, foarte frumos facute, dar care nu prea se lipesc de actiune si de decor. Si portalul prin care termini jocul, denumit "End Game" [super-lipsa de creativitate], te scoate din joc pur si simplu, fara un bye-bye macar. Trist.

Aftermath

Sincer, de la un joc facut de aproape aceeasi echipa care a facut Diablo 2 aveam pretentii mult mai mari. Comparandu-le, la aproape 8 ani de la lansarea Diablo 2, acesta din urma inca ramane mult peste jucabilitatea Hellgate-ului. Sunt si cateva lucruri bune in joc, ca de exemplu prezenta unui mini-game destul de enigmatic care te recompenseaza cu cateva iteme la completarea lui, folosirea unor taste usor accesibile pentru anumite skilluri si posibilitatea de customizare a lor, posibilitatea de descompunere a itemelor si de upgrade a lor, posibilitatea de adaugare de proprietati la iteme. Dar numarul mare de buguri, si multele lipsuri lasa impresia unui joc facut in graba, de o echipa de pustani din cartier. Lipsa multiplayer-ului de LAN, prin limitarea multiplayer-ului la cel oferit de serverele lor contra-cost il vor face foarte nepopular.

Deci daca ati terminat de vazut toate filmelele si serialele de pe retea, si ati terminat toate jocurile care v-au facut cu ochiul, puteti incerca sa il luati de pe torente, si sa il incercati. Cumpararea lui e nerecomandata, deoarece versiunea originala va cere sa ii aplicati patch-uri, care va vor priva de posibilitatea de a gasi vreun Unique item pana la boss-ul final.