31 ianuarie 2008

Me be bored

Acu vreo 2 saptamani, placa mea video a avut dorinta sa se imbolnaveasca, alegandu-se cu o frumusete de corupere a memoriei{nu stiu cine a corupt-o, vreun jmecher de cartier probabil}. Si din acest motiv, acu vreo 4 zile m-am indurat sa o duc la doftor, care in 30 de secunde a spus "E clar, s-a bulit memoria". Way to go Onerock {Einstein translated}, asta puteam sa iti spun si eu. Si m-a informat {bun la suflet omu'} ca o sa primesc alta intr-un interval intre 1 si 30 de zile. Nah, birocratia lor, treburile lor, nu ma privesc, dar eu ce fac in perioada asta? Nici macar un Quake3 nu pot sa prajesc, DOTA imi merge cu 2-3 frames pe secunda {nejucabil pe b.net}, Counter-Strike Source nici atat. Asa ca am ramas sa ma holbesc pe utub. Ugly. I'm not the one to do random net browsing.
Asa ca planuiesc sa imi instalez o capodopera de joc vechi, namely Diablo, sa il joc de nebun, si intr-un final sa ii trag un review cum nu a avut in toata viata lui glorioasa.
Inca un post scris la deruta, intr-o seara ca toate celelalte seri.

24 ianuarie 2008

Copii spun lucruri trasnite

- Ce este curcubeul?
- Curcubeul este ceva la care să te uiti, nu ceva pe care să-l întelegi cu adevărat.

23 ianuarie 2008

Exercitiu de inspiratie

"- Când păsesti cu hotărâre de-a lungul drumului tău, vei găsi o poartă cu o frază scrisă deasupra, spune maestrul. Întoarce-te la mine si spune-mi ce zice acea frază.
Discipolul se dăruieste căutării trup si suflet, si într-o zi întâlneste din întâmplare acea poartă si atunci se întoarce la maestru.
- Fraza scrisă era: Asta e imposibil.
- Era scris pe un zid sau pe o poartă? întreabă maestrul.
- Pe o poartă.
- Bine, atunci, pune mâna pe ivăr si deschide-o.
Discipolul se supuse. Din moment ce fraza era scrisă pe o poartă, ea se deschise ca orice poartă normală. Cu poarta complet deschisă, el nu mai putea vedea fraza – si merse înainte."
(Paulo Coelho)

nuff said.

22 ianuarie 2008

Roakeri, ascultati-va muzica !

Cu ajutorul unui prieten bun, Sebah, am reusit sa ajung pe un frumusel post de radio on-line {"Big deal, sunt zeci de mii" se aude din spate}. Nu chiar. Ce e asa de deosebit in postul asta ? Are si o pagina atasata, pe care poti face requesturi. Plus ca e plin de muzica rock, aproape toate genurile. E adevarat, are destule minusuri {nu au Dimmu Borgir}, dar parerea mea e ca merita. Plus ca il pot asculta linistit de la munci, pentru ca emite pe portul 80. Daca ajungi din greseala pe pagina asta si citesti din greseala postul asta si mai iti place si muzica rock, ia de aici un link. Auditie placuta.

21 ianuarie 2008

Angels ... iar !?

Cred ca va mai amintiti melodia lansata de Morandi prin toamna trecuta, Angels. La o prima vedere, parea ok, in sfarsit o creatie originala, cel putin clipul.

Pe bune ? Nu, normal ca nu. Doar nu si-ar fi stricat lungul sir de kitch-uri pe care l-a facut, facand ceva original. Au modificat ceva pe ici pe colo, dar ideea de baza au luat-o de aici.


Iar versurile, sa fim seriosi, sunt 15 versuri distincte, cu vreo 50 de cuvinte. Tema, arhi-cunoscuta, sa salvam lumea, sa fim mai buni, "Make love not war". Si a mai aruncat al nostru Mogea o melodie, si a mai facut o carutza de bani si a facut sa se umezeasca mii de ochi ... "Vai cat de frumos le zice, maica". Bleah. Tema acasa Mogeo: ia o foaie de partitura, si incepe sa mazgalesti note acolo, la intamplare. Pun pariu ca va iesi o melodie originala, mult mai misto decat tot ce ai scos pana acu. Hai pa !

15 ianuarie 2008

"Vreau si eu in RATB-ul ASTA!" sau "Sa moara si capra vecinului"

Din cauza faptului care este si ca urmare a pozitiei de angajat pe care o detin, sunt nevoit in fiecare dimineata sa imi misc posteriorul catre zona in care prestez munci in folosul companiei. Zona care nu este chiar aproape de locul unde locuiesc si trebuie sa ma folosesc de "serviciile" RATB-ului pe o distanta de 2 statii {dupa aia folosesc metroul}. Si astfel, aproape in fiecare dimineata, am ocazia sa vad cate un romanas intrat in Europa {dreaq stie pe unde a intrat, ca la usa din fata nu i-ar fi dat drumul}, care vrea si el sa urce fix in autobuzul in care sunt si eu. In care autobuz e imposibil sa arunci un ac si sa il vezi cazand pe podea, din cauza masei compacte de oameni. Dar omuletul e persistent, se agita, da maini, impinge si vocifereaza sanatos, ba chiar are tupeul sa zica "Si cica asa intram in Europa".
Da bine mai dobitocule, daca vrei Europa, invata intai respectul si logica. Ti se pare normal ca 100 de oameni sa stea 1 minut sau doua in plus in frig, doar pentru ca tu nu vrei sa urci in urmatorul autobuz care se vede la 100 de metri in spate ? Sau faza cu "sa moara si capra vecinului" e motto-ul dupa care iti ghidezi traiul zilnic ?
Sincer nu inteleg acest tip de comportament. Si ce inteleg si mai putin, este tupeul cu care tot el vocifereaza, tot el reproseaza o ciudata lipsa de respect pe care doar el o vede. Din pacate indivizi ca el sunt mii, si nu se observa doar la urcarea in RATB-uri, ci si in metrouri. Ce m-a lasat intr-o dimineata aproape mut de uimire, a fost ca la Unirii, erau indivizi care stateau in usa la metrou, nepermitand inchiderea usilor, desi au fost 2 anunturi ca urmatorul metrou asteapta sa intre in statie si chiar era acolo metroul, i se vedeau luminile. Dar acei indivizi continuau sa stea in usi. Atata prostie pe neuron nu am mai vazut.
Si asa intr-un final, stau si meditez la faptul ca oricum ceea ce scriu eu aici e degeaba, ca acele fiinte oricum nu sunt in stare sa citeasca si vor continua sa imi strice diminetile, zi de zi. Dar macar am urlat si eu in pustie, sa ma racoresc.

11 ianuarie 2008

Addiction - ziua a treia

Deja e a treia zi in care ascult aproape non-stop melodia de mai jos. Am dat peste ea din greseala, si a ramas stuck in my head. Sper sa nu va placa, sa raman singurul care o asculta.



Si acum, back to work slave !

10 ianuarie 2008

The abobominable snowman

Rasul face bine la ten. Deci, cu pofta voinicilor.

The abominable snowman

Si acum, voi zice despre munci catorva baze de date. Cea din India e preferata mea :D

09 ianuarie 2008

Hellgate: London - Review

Initializing ...

Intr-o perioada in care am vrut o pauza de EVE-Online, si colegul de apartament tocmai a pus mana pe un DVD original cu Hellgate: London, m-am decis sa ii fac un run, sa vad ce stie jocul. Ca o concluzie din start, dupa primele 2 ore de joc: FAILED! Dar sa o luam incetisor.
Dupa aproximativ 10 logo-uri de introducere(cred ca mai trebuiu la Coca-Cola si Marlboro si erau toate), ti se arunca in fata un intro-movie. Intro-movie care e lucrat binisor, destul de placut ochiului. Prinzi oarecare idei despre cam care e world-set-ul si cam cu ce te vei da prin joc. Bun. Apoi te invita sa iti faci un caracter, destul de personalizabil, din cele 6 clase disponibile. Care de fapt duc la doar 3 tipuri diferite de play-style, fiind grupate cate doua cate doua. Varianta A: blademaster sau defender, varianta B: marksman sau engineer, varianta C: evoker sau summoner. Cum nu ma dau in vant dupa barbari prin RPG-uri, am ales Marksman. L-am facut sa arate ca un al doilea Rambo, si am dat create.

"Pe ei, pe mama lor !!!"

Si intru eu in joc, si imi vad caracterul intr-un back-alley, gata de macel. Vedere din spate a caracterului, cu miscarile camerei foarte intuitive, control "WASD" si [exclamatie de uimire] "Am zoom de la bird-eye view pana la first person view". Din moment ce eram puscas, am lasat first person, si am inceput sa il joc ca pe Quake. Omor eu ceva zombies, dau de un NPC "Murmur", care incearca sa "vorbeasca" cu mine. [Oftat de dezamagire] "Asta e dialog? Nici daca beau 2 kile de vodca si ma uit in oglinda, nu reusesc un monolog atat de patetic". Noroc de quest-tracker-ul din dreapta jos, care iti explica in 3-4 cuvinte ce trebuie sa faci de fapt. Gasit al doilea NPC, apasat "Accept" instant, mers mai departe. Ajung in prima statie. Fug spre primul NPC cu semn de exclamare sperand sa vad un quest-offer mai placut ochiului. [Al doilea oftat de dezamagire] Acelasi monolog dezlanat, aproape imposibil de citit. Concluzia a inceput sa se formeze destul de clar, desi aveam mai putin de o ora de joc. Story-ul jocului nu e un motiv care sa te indemne sa il joci. Nu ai nici o idee cine esti si de ce te afli acolo. Nu stii ce s-a intamplat, de ce e Londra plina de undeazi si demoni, nu stii ce treaba au indivizii de prin statii, si nici de ce nu sunt facute praf statiile, din moment ce tot restul orasului e doar ruine.

"Hai sa il termin totusi"

Dupa ce am ajuns pe la level 10, si am vazut TOT ce poate oferi jocul, singurul lucru care m-a indemnat sa il termin a fost speranta unui final epic, o batalie imensa in care demonii si-o iau peste bot rau de tot si se retrag in Iad, unde le e locul. Nu am gasit alte surse de motivare. Oh, uitai sa mentionez ca dupa ce am facut level 7 cu marksmanu, a inceput sa imi placa subit o alta clasa, si anume evokerul. Asa ca mi-am facut o gajika, evokeritza, cu care am avut impresia ca am jucat pe easy mode. Majoritatea skillurilor sunt de aoe (Area of Effect), si cum mobii in joc au prostul obicei de a veni in gashka, gajika mea facea ravagii. Spre final era deja boring de easy, avand un skill care dadea stun si avea cooldown de 1 secunda, si astfel, la prima lovitura pe care o incasa mobul, acolo ramanea pana murea, in caz ca nu murea instant.

"OMG, I've got armorz"

Nu se poate sa trec peste joc si sa nu spun nimic despre iteme, deoarece sunt cam singurul goal al jocului. Itemele sunt facute chiar foarte ok, pe 5 grade de raritate, albe (basics), verzi (enhanced), albastre (rare), portocalii (legendary, pica f greu) si galbene (Unique, mi-a picat unul singur, la bossul de final). Sunt multe de zis despre iteme, in afara de clasificarea lor. De exemplu, fiecare item apare pe erou putin diferit fata de cum e in inventory, insa iti modifica aspectul caracterulului total. Am patit sa schimb un belt, si caracterul sa isi schimbe toata tonalitatea culorilor de pe iteme, de la un rosu inchis cu gri, la un mov cu bej. Totusi, cele mai impresionante vizual raman itemele de pe Blademaster/Defender. De asemenea, itemele au un grad foarte mare de specializare, facute pentru fiecare clasa in parte. In nici un caz nu vei avea voie sa pui o sabie in mana unui marksman sau o mitraliera in mana unui evoker. [huiduieli din tribuna]
De asemenea, un alt lucru care separa clasele, sunt skillurile. Spun separa, dar de fapt nu prea fac asta, deoarece clasele inrudite (de ex: blademaster - defender) au destul de multe skilluri comune. Specializarea claselor este dusa la extrem, posibilitatea realizarii unui set de iteme care sa modifice radical un caracter lipsind cu desavarsire. Nu va asteptati sa faceti vreun defender care sa dea damage, vreun marksman care sa tankeze, etc. "Asa te-ai nascut, asa ramai, esti prost, stai jos, ai nota 3". [alte huiduieli din tribuna].

"Is it over? Am I dead ?"

Si incet, incet, pe parcusul a aproximativ 40 de ore de gameplay, am reusit sa ajung la final. Care final te lasa la fel de rece ca si inceputul, ai impresia ca ai jucat 2-3 zile degeaba, nu ai inteles nimic din ce s-a intamplat, care e inceputul si care e sfarsitul povestii, de ce s-au intamplat toate evenimentele din joc. Ce merita din final sunt cateva filmulete, foarte frumos facute, dar care nu prea se lipesc de actiune si de decor. Si portalul prin care termini jocul, denumit "End Game" [super-lipsa de creativitate], te scoate din joc pur si simplu, fara un bye-bye macar. Trist.

Aftermath

Sincer, de la un joc facut de aproape aceeasi echipa care a facut Diablo 2 aveam pretentii mult mai mari. Comparandu-le, la aproape 8 ani de la lansarea Diablo 2, acesta din urma inca ramane mult peste jucabilitatea Hellgate-ului. Sunt si cateva lucruri bune in joc, ca de exemplu prezenta unui mini-game destul de enigmatic care te recompenseaza cu cateva iteme la completarea lui, folosirea unor taste usor accesibile pentru anumite skilluri si posibilitatea de customizare a lor, posibilitatea de descompunere a itemelor si de upgrade a lor, posibilitatea de adaugare de proprietati la iteme. Dar numarul mare de buguri, si multele lipsuri lasa impresia unui joc facut in graba, de o echipa de pustani din cartier. Lipsa multiplayer-ului de LAN, prin limitarea multiplayer-ului la cel oferit de serverele lor contra-cost il vor face foarte nepopular.

Deci daca ati terminat de vazut toate filmelele si serialele de pe retea, si ati terminat toate jocurile care v-au facut cu ochiul, puteti incerca sa il luati de pe torente, si sa il incercati. Cumpararea lui e nerecomandata, deoarece versiunea originala va cere sa ii aplicati patch-uri, care va vor priva de posibilitatea de a gasi vreun Unique item pana la boss-ul final.

08 ianuarie 2008

Un an nou ... oare ?

Manat de interese meschine {ma caracterizeaza, tot ce fac e din cauza lor[a se observa lait-motivul]}, printre care as putea sa mentionez dorinta de a scapa de plictiseala si de a imi dezmorti dejtele si materia cenusie (putina, dar buna si aia), m-am hotarat sa mai scriu ceva p'aci. Nu de altceva, dar bate grav vantul, scaieti uscati se rostogolesc si "Blogger.com nu poate fi contactat." Ce-ai bre ? Despre ce voiam sa scriu ?
Asa. Mi-am adus aminte {materie cenusie putina, ce sa-i faci ? [si am folosit si acolade, ceea ce il va face pe gogu sa se enerveze teribil, deoarece avea impresia ca are cele mai cul paranteze ever](si uite ca am facut paranteze in paranteze si de trei tipuri, omgwtflol}}. Deci ideea era despre cum ca am fi intr-un an nou. Unde e anul asta nou ? Nu simt nimic schimbat, aceleasi feţe obosite peste tot, acelaşi sictir pe vânzătoarea de la magazin când îi cer o pâine, aceiaşi pensionari pe care tot îi caută moartea acasă de dimineaţă şi ei sunt la cumpărături, aglomerând degeaba RATB-urile şi metrourile . Propun ca urmare să se facă anul de 3650 de zile, pentru a putea fi observată schimbarea anului şi în oameni. Eventual, schimbarea oamenilor cu totul.
Şi pentru că e cul, trendi şi la modă, ia să mă laud cu ce vreau eu de la 2008. Vreau să ascult mai multă muzică, vreau să citesc măcar o carte {de ochii lumii}, vreau să vizitez un oraş în care nu am mai fost {cred ca voi alege Sibiul}, vreau să ma îngraş cu vreo 5 kile, vreau să imi las venele să crească lungi {nu le mai tai}, vreau să imi scot o măsea, şi neaparat, vreau ca Pamela Anderson să işi pună iar silicoane.

Incheiere: Ati urmarit un post la deruta, determinat de lipsa crunta de chestii interesante pe cele doua monitoare din fata mea.